EREZIA O SUTĂ PLUS

De-o sută de ani mă nasc întruna

Pe Câmpia Română

Pe crestele Munţilor Carpaţi

Marea Neagră îmi ştampilează

orice nostalgie europeană

Cu Doina şi Mioriţa

îmi tratez

orice junghi metafizic

Nu-mi pierd vremea

decât atunci când

n-am încotro

Punctele mele cardinale

sunt

Rusia America Dumnezeu şi Franţa

Dacă n-aş avea atâtea datorii

aş renunţa

cu drag

la toţi banii

Cu toate

că

nu-mi place

să recunosc

am prieteni

când

şi

unde

nu mă aştept

Nevastă-mea

ştie că-s gata oricând

şi

mă lasă-n pace

Poezia

mai renunţă

la

mine

Însă

eu nu renunţ

niciodată

În rest

Cartea mea de vizită

rămâne

 

Shakespeare

Trăiască

România Mare

 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

 

NAS ÎN NAS CU IREALITATEA

La naiba

hai

să ne revoltăm

împreună

Hai să ne revoltăm

odată

Ne-am pregătit

o

viață

s-o facem

Și

ne-a ajuns

deja

Apocalipsa

din

viitor

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA CITITORULUI AVIZAT

Nici n-apuc bine să mă trezesc Și

cât timp cafeaua îmi dă în foc Intru

în poezia rămasă întredeschisă de la

ultima insomnie Când brusc zorile își

încep marea invazie Mă retrag în urmă

torul poem pierdut De frica paraziților

nu mai deschid gura Lăsând lucrurile să

se întrupeze doar în scris Cine citește 

va înțelege Cine nu va învăța cel puțin

să tacă Tristețea însă nu mai aude niciun

lătrat Cucurigu

Costel Zăgan, JURNALUL UNUI CÂMP DE ARIPI (ANTOLOGIE: DANIELA TOMA), 2017

  

DESTINUL CA EȘEC

Costel Zăgan

1 mai 2018 la 21:38 · 

 

DESTINUL CA EŞEC

Peisaj cu haine militare

Tăcerea se întinde ca râia

pe străzile oraşului Dragoste

bolnavă Parcă toţi vor să mi

te fure Inclusiv amintirile mele

Să-mi lase destinul pustiu

Plâng şi-adorm

Visez şi mă trezesc

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ALTĂ EREZIE A PRIVIGHETORII

Frații lui Cain au împânzit pământul

Abel prizonier în sfera trecutului

conjugă amintiri

la

condițional

prezent

În

schimb

privighetoarea

și-a

început concertul

cu

două minute

în

avans

Albastrul

cerului

pâlpâie

melodios

Doamne

parc-aș

avea

jăratic

pe

limbă

o

mlaștină 

de

cuvinte 

somnambule

Melancolie

delicatețe

speranță

țipăt

de

nou-născut

20 și 30

totul

reintră

în

(ne)firescul

amurgului

Ascult

confesiunile

tăcerii

Costel Zăgan, Ode gingașe

Costel Zăgan

20.05.2016

Pretextul Machiavelli

Ce primăvară zdrențuită Doamne ce primăvară

Pașii timpului colbuiesc totul Un strat tot mai

gros de indiferență se așează între noi și lume

Râzi astăzi mâine s-ar putea să nu mai ai cu ce

Cauza împinge efectul în șanț cu prima ocazie

Apoi merge mai departe Doar Calea lactee se mai

întinde între tine și dragostea la ultima vedere Nu

mai scrii declarații de dragoste ci declarații de ave

re Existența implică textitența În acest sens presupun

că și eu sunt nepotul lui Machiavelli

Prea mă dezbin zi de zi Ca lumea să nu mă ia la ochi

La picior arm

(Și eu am fost un mugur civil)

EREZII DE-O CLIPĂ II

Sursa foto: pinterest.com

EREZIA RISCULUI DE A FI ROMÂN

By Costel Zăgan on 07 Aug 2014

Iar meseria mea este riscul de a fi

român Român nonstop Român fă

ră rest(uri) Cum se zice Ţigan sută

la sută Fără altă discriminare decât

poezia Poezia e cântecul meu de le

bădă Scripca digitală şi sufletul na

turist Mai albe-s decât zăpada Şi nea

mul meu e mai pur decât cristalul Ben

zina cristalul Iau foc imediat şi ard 

mocăneşte toată viaţa

 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II