joi, 30 aprilie 2020

DESTINUL CA EȘEC


 
DESTINUL CA EŞEC
Peisaj cu haine militare
Tăcerea se întinde ca râia
pe străzile oraşului Dragoste
bolnavă Parcă toţi vor să mi
te fure Inclusiv amintirile mele
Să-mi lase destinul pustiu
Plâng şi-adorm
Visez şi mă trezesc

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CERVANTES INTERNAȚIONAL, BUCUREȘTI, NR.69, 2026

 COSTEL  ZĂGAN DECALOG ÎN DESTRĂMARE Ajungă-i zilei răutatea ei și mie fericirea de-a fi trist nevoie n-am de votcă sau femei sunt singur Do...

  • NAS ÎN NAS CU IREALITATEA
    La naiba hai să ne revoltăm împreună Hai să ne revoltăm odată Ne-am pregătit o viață s-o facem Și ne-a ajuns deja Apocalipsa din viitor Cost...
  • (GOGYOHKA MEA)
     cântecul îmi arde gâtul însetat Costel Zăgan
  • SENRYU
      secetă de poet picăturile de ploaie în călimară Costel Zăgan, POEME PE O FRUNZĂ, 2018