COSTEL ZĂGAN
DECALOG ÎN DESTRĂMARE
Ajungă-i zilei răutatea ei
și mie fericirea de-a fi trist
nevoie n-am de votcă sau femei
sunt singur Doamne deci exist
Dă-mi fericirea de-a fi trist
e pâinea mea cotidiană
iar dacă nu e nu insist
tratează-mă cu altă rană
E pâinea mea cotidiană
nevoie n-am de votcă sau femei
dar și singurătatea trece-n goană
ajungă-i zilei răutatea ei
Și mie fericirea de-a fi trist
mă sinucid iubito deci exist
Costel Zăgan
Scriitor din Botoșani
Despre tine înfloreşte teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare
Despre sânii tăi în floare
toate florile-mi vorbesc
dragostea care pe care
demon cu chip îngeresc
Toate florile-mi vorbesc
ceru-mbracă-n stele cheiul
dorul meu prea omenesc
despre tine înfloreşte teiul
Despre sânii tăi în floare
îngerii nu pot să zboare
(din volumul „Cezeisme II”)
Costel Zăgan
Zveltă ca un spic de grâu
și mai tandră decât roua
înghit soarele candriu
și mă dau iar tuturora
Și mai tandră decât roua
Doamne cine poate fi
cad pe capul multora
nopțile din zori de zi
Doamne cine poate fi
înghit soarele candriu
pe ritmul lui do re mi
zveltă ca un spic de grâu
Și mai tandră decât roua
poezia mea de-a doua
Costel Zăgan, CEZEISME II
Costel Zăgan
(din volumul „Cezeisme II”)
Mă trage luna pe roată
fost-a numai un sărut
dacă un boboc de fată
în floare s-a desfăcut
Fost-a numai un sărut
sânii trăgaci de armă
doar văzut și nevăzut
ochii vor să doarmă
Sânii trăgaci de armă
dacă un boboc de fată
ce-i semnal de alarmă
mă trage luna pe roată
Fost-a poate un sărut
de la Dunăre la Prut
Costel Zăgan, CEZEISME II
Nicăieri pretutindeni
niciodată și oricând
crăciun și armindeni
ori tăcere ori cuvânt
Niciodată și oricând
uneori și-ntotdeauna
ce inflexibil de blând
cum soarele și luna
Uneori și-ntotdeauna
crăciun și armindeni
poli ecuatori tot una
nicăieri pretutindeni
Niciodată și oricând
ieși din poezie arzând
Costel Zăgan, CEZEISME II
Dă Doamne Geneza mai încet
și nemurirea mai aproape
să receptez(i) la negru un poet
ce umblă somnambul pe ape
Dă nemurirea mai aproape
cu viața și sula ei în coastă
cu drac și înger sub pleoape
cu amanta echipată nevastă
Cu viața și sula ei în coastă
să receptezi la negru un poet
cu drac și înger sub pleoape
dă Doamne Geneza mai încet
Și nemurirea mai aproape
de poezia războiului să scape
Costel Zăgan, CEZEISME II
COSTEL ZĂGAN DECALOG ÎN DESTRĂMARE Ajungă-i zilei răutatea ei și mie fericirea de-a fi trist nevoie n-am de votcă sau femei sunt singur Do...
