ODĂ

 Ai îmbrăcat 

cămașa zorilor

 ți-a rămas

 soarele 

în

 plete

iubito

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

O CAFEA LA RECE

 Dus de val și de nevastă

cerului i-am rupt o coastă

Marea s-a izbit de frunte

a sărit din piept un munte

De pe buze n-a curs miere

cine dă de ce-ar mai cere

Blocând ziua într-o floare

m-am trezit sau mi se pare

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

PAGINA VÂNTULUI DE PRIMĂVARĂ

 

a. Numai poetul

umblă

cu

rănile

la vedere

poezia

b. zilele

ca

zilele

însă

nopțile

iubito

sunt

așa

de

luminoase

că

stelele

nu

mai

au

niciun

rost

c. îmi pun

ochelarii

pe

carte

și

cuvintele

încep

să clipească

în

sensul primăverii

Costel Zăgan, Ode gingașe

SCHIJA FRUMUSEȚII

 Despre femeie nu se poate vorbi decât cu mâinile

despre femeie nu se poate cânta decât cu lacrimile

despre femeie nu se poate lupta decât cu ochii

despre femeie nu se poate iubi decât cu inima 

despre femeie nu se poate scrie decât cu soarele

despre femeie nu se poate naște decât cu moartea

despre femeie nu se poate ruga decât cu Dumnezeu

despre frumusețe numai adevărul

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

ȘI REGINA NOPȚII

Sub 

haine-i

 doar

 o

 păsărică speriată

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

SATUL POEZIEI

Şi totuşi

 

satul meu

 

natal

 

nu-i doar

 

o

 

amintire

 

Îl simt

 

cum

 

se înalţă

 

pe

 

oasele cuvintelor

 

mele

 

de dragoste

 

Îl văd

 

cum aleargă

 

gloată fericită

 

de

 

copii

 

spre viitor

 

Însă

 

doamnelor

 

şi

 

domnilor

 

satul meu natal

 

nu se reduce

 

la

 

nicio comparaţie

 

oricât

 

de

 

meşteşugită

 

ar fi

 

Repet

 

în

 

satul meu

 

natal

 

viitorul

 

circulă liber

 

Iar oamenii

 

se iubesc

 

cu

 

ferestrele

 

deschise

 

spre

 

rai

 

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

 

POEZIE DRAGOSTE ȘI COSTEL ZĂGAN

 

Despre poezie

Poem de sus

ai ochii
indecent
de
albaştri
iubito
Parcă
însuşi cerul
şi-ar fi
dezbrăcat norii
în
lacrimile
tale arteziene

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Girel Barbu

REALITATEA COPIAZĂ ARTA

 BILINGV

 Realitatea copiază arta - Costel Zăgan

Urmând
una
din
directivele liricii
Anei
Blandiana

Părinţii mei
(mama în special)
M-au
răsturnat
direct
din mormânt
în
leagăn

Şi astfel
în
copilărie
semănam
c-un moşneguţ
de
treabă

Jucându-se
cu
barba
prin
iarbă

La porţile
creaţiei
şi
ale
iubirii

Am
sunat
cu
clopoţelul bisericii
din
sat

Şi
iată-mă
acum

Bărbat
adevărat

Aşteptând
să vină
ambulanţa

Să mă
ducă
la
maternitate

Pentru
parastas

Doamnelor
şi
domnilor

zău

că-i
STAS

__________________
 

anarvorig

Super Moderator

 

 

La réalité copie l'art - Costel Zăgan


Suivant
une
des
directives de la poésie
d'Ana
Blandiana

Mes parents
(Ma mère en particulier)
Je suis
retourné 
directement
de la tombe
au
berceau

Et ainsi
en
enfance
semer
comme un grand-père
au 
travail

Jouant
avec
la barbe
en
herbe

Aux portes
de la création
et
de
l'amour

J'ai
sonné
avec
les cloches de l'église
du
village

Et
me voilà ici
maintenant

Homme
véritable

Attendant
la venue
de l'ambulance

Pour me 
conduire
à la
maternité

Pour
le Requiem

Des femmes
et
Des Hommes

Je jure

qu'il est

Parfait

__________________