Cafeaua aburește cerul, ochii lăcrimează albastru. (Costel Zăgan)
Dus de val și de nevastă
cerului i-am rupt o coastă
Marea s-a izbit de frunte
a sărit din piept un munte
De pe buze n-a curs miere
cine dă de ce-ar mai cere
Blocând ziua într-o floare
m-am trezit sau mi se pare
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
Cartea este o armă care ne apără de proști. Costel Zăgan, Inventeme
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu