Cafeaua aburește cerul, ochii-mi lăcrimează albastru. (Costel Zăgan)
Mi se-ntinde mintea ca elasticul: pe cine-l plesnește, o simte!
Costel Zăgan
Ai îmbrăcat cămașa zorilor ți-a rămas soarele în plete iubito Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu