DEMOCRATIZAREA LITERATURII UNIVERSALE

 DEMOCRATIZAREA LITERATURII UNIVERSALE

Toată lumea (trebuie să) scrie De la cel
cu ţâţa-n gură până la ce ce n-a primit
ultima pensie Cu talent şi mai cu seamă
fără niciun fel de protecţie antiseismică
Se scrie de Doamne-ajută sau în dorul
lelii Parachiva Se scrie îngereşte ori de-al
dracului să vă ia Se scrie pur şi simplu că
nu este altceva mai bun de făcut Eu doar tac
în scris mă rog Însă nimeni nu mă crede Şi-mi
piaptănă blana sintetică numai cu păduchii lor di
gitali Eu torc foarte cuminte Virtual îmi merge

bine Salve (Asta-i în latină Că limba mea-i
monument UNICEF şi n-am voie s-o folosesc
la vorbit) Și nu-s decât
Un biet ţăran limbist get-beget

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II

SĂPTĂMÂNA PATIMILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC

Cu toate că onor toți s-au șters undeva

cu autoritatea profesorului de limba și

literatura română În irealitatea imediată

i se cere să ridice osanale analfabetului

de la grupa pregătitoare și până dincolo

de ultima clasă postliceală Deoarece doar

EL MĂRIA SA ELEVUL

știe de ce are și mai ales de ce nu are

nevoie

(pauze cât mai lungi și vacanțe cât mai dese

etc. cheia grozavelor insuccese- slogan remixat

de onor ministerul cu pricina) S-a priceput

gloată de profesori incapabili

să înțeleagă noile directive direcționate

direct de respectivul organ geni(al) (tal!)

Stop că tovarășii au intrat într-o binemeritată

transă postelectorală

Spor la sforăituri cât mai trigonometrice

Căci din prostie ne-am născut și-n prostie

ne vom întoarce

Amin cu puțin pelin

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

APOCALIPSA DIN OGLINDĂ - Costel Zăgan

 * Descoperirea lui Iisus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor săi cele ce trebuie să se petreacă în curând, iar El, prin trimiterea îngerului Său, a destăinuit-o robului Său, Ioan.

Biblia, Apocalipsa, 1.1

* La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul.

Biblia, Facerea, 1.1 

APOCALIPSA DE MÂNĂ

 Apocalipsa de mână

Dragă 01 01 01 totul e 01
ceea ce-ţi doresc şi ţie 00
dacă totuşi 01 01 00 atunci
o lăsăm 111 000 unii vor
mai fi 1+1 însă tot 0+0
are sorţi de izbândă dar
trebuie să fie şi 0+1




alţii 1+1+1 doar imposibil
Cei de 1 cât şi cei de 0
vor păstra distanţa vitală

Altfel
000 fără botnïţă
procedură standard

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA O SUTĂ PLUS

De-o sută de ani mă nasc întruna

Pe Câmpia Română

Pe crestele Munţilor Carpaţi

Marea Neagră îmi ştampilează

orice nostalgie europeană

Cu Doina şi Mioriţa

îmi tratez

orice junghi metafizic

Nu-mi pierd vremea

decât atunci când

n-am încotro

Punctele mele cardinale

sunt

Rusia America Dumnezeu şi Franţa

Dacă n-aş avea atâtea datorii

aş renunţa

cu drag

la toţi banii

Cu toate

că

nu-mi place

să recunosc

am prieteni

când

şi

unde

nu mă aştept

Nevastă-mea

ştie că-s gata oricând

şi

mă lasă-n pace

Poezia

mai renunţă

la

mine

Însă

eu nu renunţ

niciodată

În rest

Cartea mea de vizită

rămâne

 

Shakespeare

Trăiască

România Mare

 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

 

NAS ÎN NAS CU IREALITATEA

La naiba

hai

să ne revoltăm

împreună

Hai să ne revoltăm

odată

Ne-am pregătit

o

viață

s-o facem

Și

ne-a ajuns

deja

Apocalipsa

din

viitor

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA CITITORULUI AVIZAT

Nici n-apuc bine să mă trezesc Și

cât timp cafeaua îmi dă în foc Intru

în poezia rămasă întredeschisă de la

ultima insomnie Când brusc zorile își

încep marea invazie Mă retrag în urmă

torul poem pierdut De frica paraziților

nu mai deschid gura Lăsând lucrurile să

se întrupeze doar în scris Cine citește 

va înțelege Cine nu va învăța cel puțin

să tacă Tristețea însă nu mai aude niciun

lătrat Cucurigu

Costel Zăgan, JURNALUL UNUI CÂMP DE ARIPI (ANTOLOGIE: DANIELA TOMA), 2017

  

DESTINUL CA EȘEC

Costel Zăgan

1 mai 2018 la 21:38 · 

 

DESTINUL CA EŞEC

Peisaj cu haine militare

Tăcerea se întinde ca râia

pe străzile oraşului Dragoste

bolnavă Parcă toţi vor să mi

te fure Inclusiv amintirile mele

Să-mi lase destinul pustiu

Plâng şi-adorm

Visez şi mă trezesc

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ALTĂ EREZIE A PRIVIGHETORII

Frații lui Cain au împânzit pământul

Abel prizonier în sfera trecutului

conjugă amintiri

la

condițional

prezent

În

schimb

privighetoarea

și-a

început concertul

cu

două minute

în

avans

Albastrul

cerului

pâlpâie

melodios

Doamne

parc-aș

avea

jăratic

pe

limbă

o

mlaștină 

de

cuvinte 

somnambule

Melancolie

delicatețe

speranță

țipăt

de

nou-născut

20 și 30

totul

reintră

în

(ne)firescul

amurgului

Ascult

confesiunile

tăcerii

Costel Zăgan, Ode gingașe

Costel Zăgan

20.05.2016

Pretextul Machiavelli

Ce primăvară zdrențuită Doamne ce primăvară

Pașii timpului colbuiesc totul Un strat tot mai

gros de indiferență se așează între noi și lume

Râzi astăzi mâine s-ar putea să nu mai ai cu ce

Cauza împinge efectul în șanț cu prima ocazie

Apoi merge mai departe Doar Calea lactee se mai

întinde între tine și dragostea la ultima vedere Nu

mai scrii declarații de dragoste ci declarații de ave

re Existența implică textitența În acest sens presupun

că și eu sunt nepotul lui Machiavelli

Prea mă dezbin zi de zi Ca lumea să nu mă ia la ochi

La picior arm

(Și eu am fost un mugur civil)

EREZII DE-O CLIPĂ II

Sursa foto: pinterest.com

EREZIA RISCULUI DE A FI ROMÂN

By Costel Zăgan on 07 Aug 2014

Iar meseria mea este riscul de a fi

român Român nonstop Român fă

ră rest(uri) Cum se zice Ţigan sută

la sută Fără altă discriminare decât

poezia Poezia e cântecul meu de le

bădă Scripca digitală şi sufletul na

turist Mai albe-s decât zăpada Şi nea

mul meu e mai pur decât cristalul Ben

zina cristalul Iau foc imediat şi ard 

mocăneşte toată viaţa

 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIE DE FLORII

Iubito hai să-ți fac ziua ca o floare Primăvara

să-ți iasă prin toți porii Soarele inutil să dispa

ră în epiderma-ți translucidă Norii să ți se-ncur

ce în părul răvășit de taine Ochii să aspire toți 

îngerii zilei Poezia lumii să rămână cu gura

căscată până răsar toate stelele Și eu să mă-m

piedic beat-lună de pragul dragostei tale

FRUMOASO

mai am un poem

Și urmează 

Cea mai frumoasă tăcere din lume

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II

O RECAPITULARE DE FINAL

Românul cu efect întârziat Iată următorul

fel al condiției umane Nu-i nicio laudă Și

totuși cu răbdarea treci dincolo de Marea

Deznădejdii Umane Și-atunci de ce nu ne

vedem de lenea noastră națională Nu-i Deș

teaptă-te Române melodia noastră preferată

Nu pentru copiii noștri stăm în poziție de

drepți când răsar stelele

Hai sictir

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II

APOCALIPSA DE MÂNĂ

Dragă 01 01 01 totul e 01

ceea ce-ți doresc și ție 00

dacă totuși 01 01 00 atunci

o lăsăm 111 000 unii vor

mai fi 1+1 însă tot 0+0

are sorți de izbândă dar

trebuie să fie și 0+1

alții 1+1+1 doar imposibil

Cei de 1 cât și cei de 0

vor păstra distanța vitală

Altfel

000 fără botniță

procedură standard

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA MORȚII CA DORINȚĂ

Dași-mi moartea ca punct de sprijin

Și răstorn totul

Lumea

prezentul trecutul și viitorul

Moartea ca foc apocaliptic

Să renască Dumnezeu din cenușă 

Scriu cu ultimile scântei

din venele lui Homo Deus

Doamne

cine-a scos din viteză

acest

secol

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA LUI MOȘ TEACĂ

Costel Zăgan

Erezia lui Moş Teacă

Muzica militară îți iese din piele ca sudoarea

după un marș forțat Simți universul în do major

pe jos Cărămizi de mizerie pentru templul

condiției umane Cărturarii îți arată cerul înstelat

al rațiunii Ca să realizezi nimicnicia ta

Cotidiană Și iată omul prăpastia care l-a înghițit

pe Dumnezeu Crezi în celălalt ca în tine

însuți Cain remixat Admiri cum Statul regulează

Patria iar poporul moare de euri politici

Atențiune Comanda la mine

Pentru Cina cea de Taină

Culcat

EREZIA FERICIRII

Mă trezesc în plină poezie E aproape ora

zece Peste drum se lucrează Aud în sfâr

șit vocea copilăriei Prezentul există cu

toate ferestrele deschise Lumina urcă din

spre pământ Din bibliotecă lumea-mi pare

o carte deocamdată închisă O carte pe care

o știu însă pe de rost Citesc din Wittgenstein

Lumea și viața sunt una

Eu sunt lumea

Închid cartea

Despre ceea ce nu se poate vorbi

trebuie să se tacă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

AUTOPORTRET ÎN ALB

Poetul se compune probabil şi dintr-o grădină

Prevăzută în faţă cu şuruburi şi flori de câmp

Cu iarbă care rugineşte de la prima oră

Când roua nici nu s-a ridicat până la genunchiul broaştei

Dar domină toate înălţimile posibile la acea oră

În negru şi-n alb abis lângă abis

Un Turn Babel în toate direcţiile

De la mansardă pândesc c-un binoclu în infraroşu

Cum omul coboară din ce în ce mai des din maimuţă şi uită fereastra deschisă

Cerul rămâne iar vacant

La pian semnez o cerere de punere în posesie muzicală

Brusc un glonţ ca o scrisoare de dragoste îmi găureşte autoportretul

Lăsându-l natură moartă cu doi îngeri şi-un covrig în do minor

Costel Zăgan

DEMOCRATIZAREA LITERATURII UNIVERSALE

Toată lumea (trebuie să) scrie De la cel

cu ţâţa-n gură până la ce ce n-a primit

ultima pensie Cu talent şi mai cu seamă

fără niciun fel de protecţie antiseismică

Se scrie de Doamne-ajută sau în dorul

lelii Parachiva Se scrie îngereşte ori de-al

dracului să vă ia Se scrie pur şi simplu că

nu este altceva mai bun de făcut Eu doar tac

în scris mă rog Însă nimeni nu mă crede Şi-mi

piaptănă blana sintetică numai cu păduchii lor di

gitali Eu torc foarte cuminte Virtual îmi merge

bine Salve (Asta-i în latină Că limba mea-i

monument UNICEF şi n-am voie s-o folosesc

la vorbit) Și nu-s decât

Un biet ţăran limbist get-beget

Costel Zăgan

ELLI ELLI LAMA SABACTANI

‎Ioana Manolache‎ în Costel Zăgan

Ioana Manolache

18 martie 2013 la 17:10

ELLI ELLI LAMA SABACTANI

Trecutul îmi scapă îmi scapă printre

degete Privighetoarea mi-a înflorit deja

în palme Degeaba însă paradisul pierdut

nu-i un pronostic rău vandabil Pentru

că doar cântecul ar putea fi un miracol

Socrate ezită Între cele două limite

femeia-i atât de O da Xantipa ar putea fi

singura tăcere publicabilă Spune-mi

tu tristeţe

cât costă gaura asta albastră

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

UITE-L PE CIORAN

O fantomă trece prin dreptul

Lui Dumnezeu Și brusc amin

tirile îmi invadează prezentul

De pildă Emil Cioran

Prietenul poeziei mele universale

Piața Furstenberg trei lampadare

fugăresc umbrele d-ici-colo

Iată-i și pe Ionescu și Eliade

Post-moderniști

avant lettres    

Alte etichete

alte timpuri

alte catacombe

de

l

i

t

e

r

e

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA ULTIMULUI TREN

Câte lucruri Doamne mă-nconjoară și habar

n-am dacă îmi folosește vreunul la ceva hai

dragoste spune-mi totul despre lume despre

sufletul meu in(di)vizibil de când mă tot pregă

tesc să-l vizitez am învățat câte ceva despre

paradisul pierdut despre inima ce stă la pândă

în pieptul întunericului despre moartea care

mi-a citit toate mesajele de pe cotoarele

aripilor

hai pe locuri fiți gata

FOOOC

Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND,2014

EREZIA VEȘNICULUI ÎNCEPUT

Luați mâncați și beți acestea sunt poemele mele

de-aici și până dincolo de stele stop vezi-ți de tă

cerile tale pardon ale poemului Anul Nou începe

ca de obicei cu 1 2 3 te rog să mă ierți TRAIAN.T.

COȘOVEI când sunt trist recurg la prietenii mei

scriitorii pui de z(m)ei și pentru că am început cu

tristețe vreau să-mi revin

AMIN

Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, 2014