COSTEL ZĂGAN
DECALOG ÎN DESTRĂMARE
Ajungă-i zilei răutatea ei
și mie fericirea de-a fi trist
nevoie n-am de votcă sau femei
sunt singur Doamne deci exist
Dă-mi fericirea de-a fi trist
e pâinea mea cotidiană
iar dacă nu e nu insist
tratează-mă cu altă rană
E pâinea mea cotidiană
nevoie n-am de votcă sau femei
dar și singurătatea trece-n goană
ajungă-i zilei răutatea ei
Și mie fericirea de-a fi trist
mă sinucid iubito deci exist
Costel Zăgan
Scriitor din Botoșani
ZIDUL
Criza pe care o străbat, și nu știu dacă voi avea puterea s-o depășesc, se leagă de imposibilitatea de a mă împărți între mine și lume. Dar lumea nu este o ispită, ci o amenințare continuă de care sunt singură vinovată. Este ca și cum m-aș fi așezat în zidul pe care m-am apucat să-l zidesc singură în jurul meu (pentru că eram convinsă de necesitatea zidului și pentru că nimeni altcineva nu era dispus să se lase zitit) și, deodată, când zidul era aproape gata și, în orice caz, eu nu mai puteam să mă smulg din el, am simțit că nu mai sunt atât de sigură că zidul folosește sau va folosi la ceva, că poate totul n-a fost decât o concluzie greșită, o formă de exaltare sau chiar de prostie, și că tot ce-mi mai rămâne de făcut, în puținul timp care îmi mai rămăsese, era să povestesc cum s-a întâmplat, să înlocuiesc utilitatea faptei cu utilitatea povestirii ei. Pentru asta trebuia însă să-mi pot elibera cel puțin o mână, cea cu care scriu, să am puterea de a face acest efort care, de altfel, s-ar putea să dărâme o parte din zid.
REVINO
Revino adesea și ia-mă,
senzație iubită, revino și ia-mă -
când memoria trupului se trezește
și o dorință veche îmi trece din nou în sânge;
când buzele și pielea își amintesc
și buzele simt parcă ating din nou.
Revino adesea și ia-mă, noaptea,
când buzele și pielea își amintesc.
***
”SUNT UN POET ISTORIC.”
.jpg)
LUCEAFĂR
Eminescu are dreptate
nu credeam să-nvăț
a muri românește
vreodată
Costel Zăgan
poezia se naște
în fiecare zi
poetul doar bate
la poarta cuvântului
adevărul deschide
Costel Zăgan, BANCHETUL, 2018
***Nu tot ce scriu, e gândit de mine - mă intersectează și viața, și moartea!
Costel Zăgan, Inventeme
Bagă-n priză curcubeul
poate prinde un apus
și se-nalță uite greul
cel de are coada sus
Costel Zăgan
.jpg)
***...Din această țară care a fost a noastră și care nu mai e a nimănui...
Am primit această minunată și paradoxală CARTE, de la prietenul și consăteanul meu, VIOREL ILIȘOI.
Cu următoarea dedicație:
Poetului
Costel Zăgan,
un zbor deasupra lumii
lui Don Cezar, cel
fără de pereche.
Cu prietenie,
SS, indescifrabil
CEZAR IVĂNESCU
Pe drept cuvânt, poetul
se autohiperbolizează, însă
nu întotdeauna poezia-i confirmă
demersul (auto)critic.
Poezia-și vede de inefabilul ei
(in)explicabil.
Și nu-i pasă de niciun clasament,
oricât ar fi de onorant,
n-o poate atinge
decât
voluptatea lecturii!
Costel Zăgan
COSTEL ZĂGAN DECALOG ÎN DESTRĂMARE Ajungă-i zilei răutatea ei și mie fericirea de-a fi trist nevoie n-am de votcă sau femei sunt singur Do...
