Cafeaua aburește cerul, ochii lăcrimează albastru. (Costel Zăgan)
palmă a iernii
cu zarul de zăpadă
căzând spre m(â)ine
Costel Zăgan, Cratima cerului
O dușcă din lacrimile tale tare-aș trage măi fată de-ți fluturi țâțele goale ca steagurile o armată Tare-aș trage măi fată pătimiri de Bahu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu