M-am trezit cu ochii
plini de viscol
şi de
ninsori de legănat copilăria
Brrr Doamne
ce iarnă imaginară
cu
mâinile înmănuşate-n versuri
cu
haine călduroase de sonete
şi
căciuli trase
peste ochii copilăriei
ninge
pastel de Crăciun
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
CERVANTES INTERNAȚIONAL, BUCUREȘTI, NR.69, 2026
COSTEL ZĂGAN DECALOG ÎN DESTRĂMARE Ajungă-i zilei răutatea ei și mie fericirea de-a fi trist nevoie n-am de votcă sau femei sunt singur Do...
-
La naiba hai să ne revoltăm împreună Hai să ne revoltăm odată Ne-am pregătit o viață s-o facem Și ne-a ajuns deja Apocalipsa din viitor Cost...
-
secetă de poet picăturile de ploaie în călimară Costel Zăgan, POEME PE O FRUNZĂ, 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu