vineri, 31 decembrie 2021

 

AXIOMĂ LA MAXIMUM

 Dragostea sau ura îmi dictează

versul Doamne curge gârlă

astăzi folosesc cerul ca bază



îngerii și dracii-n versuri urlă

Costel Zăgan

vineri, 24 decembrie 2021

(GOGYOHKA MEA)

 cântecul

îmi

arde

gâtul


însetat

Costel Zăgan

 LA REVEDRE COPILĂRIE BINE-AI VENIT

Copilărie cu fiecare lacrimă mă-ndepărtezi

însă rămâi centrul intangibil al universului 

merg de parcă aş lua calea lactee în primire

survolez moartea în orice clipă de la înălţimea

inimii oriunde-aş privi Dumnezeu există iar

atunci când închid ochii nefiinţa dispare şi

sufletul aterizează pe-un petic te iarbă dincolo

     de capătul infinit al nopţii 

Costel Zăgan, Elegii de trezit copilăria



joi, 23 decembrie 2021

TRANSFIGURARE EROTICĂ

 

23 decembrie 2012 
Distribuit pentru: Public

Cerul capturat de ochii tăi
cum aruncă fulgere amare
când recepţionezi văpăi
de la un cireş în floare
Damf de rouă siderală
de pe sânii tăi de fată
dalbe flori ce din sfială
sunt doar artă pentru artă
Costel Zăgan, Ode gingaşe

miercuri, 22 decembrie 2021

marți, 21 decembrie 2021

 ZERO DE TREI ORI ZERO

Inexistența se zbate în ghearele genezei

fără supărare poporul își pupă eroii în fund

de câte ori are ocazia și bineînțeles galeria

de ocazie aplaudă frenetic tot de atâtea ori

nestingherită copilăria își duce degetul la gură

și primăvara începe să gângurească vai cu biberonul

ei verde la ureche

Doamne

fericit este copilul că nu s-a născut 


fericit o de trei ori fericit

trei doi unu start


Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, 2014 

joi, 16 decembrie 2021

miercuri, 15 decembrie 2021

ÎN CĂUTAREA UNEI POVEȘTI DE CRĂCIUN


M-am trezit cu ochii

plini de viscol

şi de

ninsori de legănat copilăria

Brrr Doamne

ce iarnă imaginară

cu

mâinile înmănuşate-n versuri

cu

haine călduroase de sonete

şi

căciuli trase

peste ochii copilăriei

ninge

pastel de Crăciun

 

luni, 13 decembrie 2021

 PARAFRAZĂ

Dacă Nichita ar învia
ce poezie Doamne
ce poezie

 NICHITA

Poetul
cu
îngerul
în
mână
Şi
lumea
ca
o
Biblie
Deschisă
la
Apocalipsă
Nimeni nu citeşte
Nimeni
nu
comentează
Fiecare
îşi vede
(ne)liniştit
de
moartea
lui
Costel Zăgan, ODE GINGAŞE
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

duminică, 12 decembrie 2021

 APOLLINAIRE SE PLIMBĂ PRIN SATUL MEU NATAL

Nimicul nu-i totuşi un răspuns

la întrebările nerostite ale tăcerii

Dar eu vorbesc Doamne  în numele tăcerii

şi nu m-aud decât pe mine

 

Apollinaire se scoală din morţi

şi vorbeşte  prin gura lui Allen Ginsberg

vorbeşte iată cu kaikuuri oceanice

cu demente taxiuri urlătoare în albastru

 

Cu statuile de culoare ale lui Buddha

o muzică profundă wagneriană

izbeşte cele două zăzboaie mondiale

de calea lactee

 

Făcându-le praf şi pulbere

şi steluţe pentru adormit poeţii somnambuli

ai mieniului III merg şi eu

pe străzile din satul meu natal

 

În fracul alb-negru al poeziei

franco-americane

improvizând tăceri globale

deasupra mult deasupra viitorului omenirii

 

Mă uit prin geamul cerului

poate zăresc Vioara lui Bacovia

ori Anemonele lui Ştefan Luchian

Tzara îşi duce muzical pistolul la tâmplă

 

Ca pe-o floare sustrasă de la un greier sinucigaş

STOP

NU CÂNTA NU SCRIE NU EXISTA

ultimul mesaj pe-o pereche de chiloţi

de lavandă poliedrică

 

"PE-AICI SE-AJUNGE ÎN AMERICA!"

nu ocoliţi raiul e înainte

desigur în sens giratoriu

m-am întors şi-am plâns

 

Toţi copacii din Paris şi-au transferat

florile pe stada mea nu fugiţi nu-i sfârşitul lumii

primăvara aceea new-yorcheză este invitata mea

şi-a acestor pagini somnambule


 

Costel Zăgan , Poeme de-aprins focul

 



COSTEL ZĂGAN

  Mâinile se roagă mângâind, iubito Despre tine înfloreşte teiul despre sânii tăi în floare ceru-mbracă-n stele cheiul valul mării rău mă do...