TATĂL NOSTRU aburește cerul.
Costel Zăgan
Dus de val și de nevastă
cerului i-am rupt o coastă
Marea s-a izbit de frunte
a sărit din piept un munte
De pe buze n-a curs miere
cine dă de ce-ar mai cere
Blocând ziua într-o floare
m-am trezit sau mi se pare
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
Zveltă ca un spic de grâu
și mai tandră decât roua
înghit soarele candriu
și mă dau iar tuturora
Și mai tandră decât roua
Doamne cine poate fi
cad pe capul multora
nopțile din zori de zi
Doamne cine poate fi
înghit soarele candriu
pe ritmul lui do re mi
zveltă ca un spic de grâu
Și mai tandră decât roua
poezia mea de-a doua
Costel Zăgan, CEZEISME II
Mâinile se roagă mângâind, iubito Despre tine înfloreşte teiul despre sânii tăi în floare ceru-mbracă-n stele cheiul valul mării rău mă do...