DESTINUL CA EȘEC

Costel Zăgan

1 mai 2018 la 21:38 · 

 

DESTINUL CA EŞEC

Peisaj cu haine militare

Tăcerea se întinde ca râia

pe străzile oraşului Dragoste

bolnavă Parcă toţi vor să mi

te fure Inclusiv amintirile mele

Să-mi lase destinul pustiu

Plâng şi-adorm

Visez şi mă trezesc

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ALTĂ EREZIE A PRIVIGHETORII

Frații lui Cain au împânzit pământul

Abel prizonier în sfera trecutului

conjugă amintiri

la

condițional

prezent

În

schimb

privighetoarea

și-a

început concertul

cu

două minute

în

avans

Albastrul

cerului

pâlpâie

melodios

Doamne

parc-aș

avea

jăratic

pe

limbă

o

mlaștină 

de

cuvinte 

somnambule

Melancolie

delicatețe

speranță

țipăt

de

nou-născut

20 și 30

totul

reintră

în

(ne)firescul

amurgului

Ascult

confesiunile

tăcerii

Costel Zăgan, Ode gingașe

Costel Zăgan

20.05.2016

Pretextul Machiavelli

Ce primăvară zdrențuită Doamne ce primăvară

Pașii timpului colbuiesc totul Un strat tot mai

gros de indiferență se așează între noi și lume

Râzi astăzi mâine s-ar putea să nu mai ai cu ce

Cauza împinge efectul în șanț cu prima ocazie

Apoi merge mai departe Doar Calea lactee se mai

întinde între tine și dragostea la ultima vedere Nu

mai scrii declarații de dragoste ci declarații de ave

re Existența implică textitența În acest sens presupun

că și eu sunt nepotul lui Machiavelli

Prea mă dezbin zi de zi Ca lumea să nu mă ia la ochi

La picior arm

(Și eu am fost un mugur civil)

EREZII DE-O CLIPĂ II

Sursa foto: pinterest.com

EREZIA RISCULUI DE A FI ROMÂN

By Costel Zăgan on 07 Aug 2014

Iar meseria mea este riscul de a fi

român Român nonstop Român fă

ră rest(uri) Cum se zice Ţigan sută

la sută Fără altă discriminare decât

poezia Poezia e cântecul meu de le

bădă Scripca digitală şi sufletul na

turist Mai albe-s decât zăpada Şi nea

mul meu e mai pur decât cristalul Ben

zina cristalul Iau foc imediat şi ard 

mocăneşte toată viaţa

 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIE DE FLORII

Iubito hai să-ți fac ziua ca o floare Primăvara

să-ți iasă prin toți porii Soarele inutil să dispa

ră în epiderma-ți translucidă Norii să ți se-ncur

ce în părul răvășit de taine Ochii să aspire toți 

îngerii zilei Poezia lumii să rămână cu gura

căscată până răsar toate stelele Și eu să mă-m

piedic beat-lună de pragul dragostei tale

FRUMOASO

mai am un poem

Și urmează 

Cea mai frumoasă tăcere din lume

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II

O RECAPITULARE DE FINAL

Românul cu efect întârziat Iată următorul

fel al condiției umane Nu-i nicio laudă Și

totuși cu răbdarea treci dincolo de Marea

Deznădejdii Umane Și-atunci de ce nu ne

vedem de lenea noastră națională Nu-i Deș

teaptă-te Române melodia noastră preferată

Nu pentru copiii noștri stăm în poziție de

drepți când răsar stelele

Hai sictir

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II

APOCALIPSA DE MÂNĂ

Dragă 01 01 01 totul e 01

ceea ce-ți doresc și ție 00

dacă totuși 01 01 00 atunci

o lăsăm 111 000 unii vor

mai fi 1+1 însă tot 0+0

are sorți de izbândă dar

trebuie să fie și 0+1

alții 1+1+1 doar imposibil

Cei de 1 cât și cei de 0

vor păstra distanța vitală

Altfel

000 fără botniță

procedură standard

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II