Cafeaua aburește cerul, ochii-mi lăcrimează albastru. (Costel Zăgan)
A fi om e o dramă; a fi evreu este una în plus.
Mă uit la cer ca la moara mea de vânt.
Primăvara-i Rosinanta mea!
Costel Zăgan
Eu sculptura o aud.
Vreau să spun că, în clipa în care înfulecă, omul își înghite simultan și actul privirii, își mănâncă privirea!
***Cea mai curată fericire o trăiesc în bibliotecă. Costel Zăgan, Inventeme