Cafeaua aburește cerul, ochii lăcrimează albastru. (Costel Zăgan)
A fi om e o dramă; a fi evreu este una în plus.
Mă uit la cer ca la moara mea de vânt.
Primăvara-i Rosinanta mea!
Costel Zăgan
Eu sculptura o aud.
Vreau să spun că, în clipa în care înfulecă, omul își înghite simultan și actul privirii, își mănâncă privirea!
Mâinile se roagă mângâind, iubito Despre tine înfloreşte teiul despre sânii tăi în floare ceru-mbracă-n stele cheiul valul mării rău mă do...