Cafeaua aburește cerul, ochii lăcrimează albastru. (Costel Zăgan)
A fi om e o dramă; a fi evreu este una în plus.
Mă uit la cer ca la moara mea de vânt.
Primăvara-i Rosinanta mea!
Costel Zăgan
Eu sculptura o aud.
Vreau să spun că, în clipa în care înfulecă, omul își înghite simultan și actul privirii, își mănâncă privirea!
O dușcă din lacrimile tale tare-aș trage măi fată de-ți fluturi țâțele goale ca steagurile o armată Tare-aș trage măi fată pătimiri de Bahu...