Cartea este o armă care ne apără de proști.
Costel Zăgan, Inventeme
Cafeaua aburește cerul, ochii lăcrimează albastru. (Costel Zăgan)
Am primit această minunată și paradoxală CARTE, de la prietenul și consăteanul meu, VIOREL ILIȘOI.
Cu următoarea dedicație:
Poetului
Costel Zăgan,
un zbor deasupra lumii
lui Don Cezar, cel
fără de pereche.
Cu prietenie,
SS, indescifrabil
CEZAR IVĂNESCU
Pe drept cuvânt, poetul
se autohiperbolizează, însă
nu întotdeauna poezia-i confirmă
demersul (auto)critic.
Poezia-și vede de inefabilul ei
(in)explicabil.
Și nu-i pasă de niciun clasament,
oricât ar fi de onorant,
n-o poate atinge
decât
voluptatea lecturii!
Costel Zăgan
Fericiți cei care
încă pot să moară
vor vedea infernul
și a doua oară
COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2005
În centrul labirintului
ne așteaptă Dumnezeu
probabil de aceea
toți aleargă
spre ieșirea
din
această
lume
COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2005
O dușcă din lacrimile tale
tare-aș trage măi fată
de-ți fluturi țâțele goale
ca steagurile o armată
Tare-aș trage măi fată
pătimiri de Bahus și-Apollo
să-ți rămân doar o erată
sau ce-o mai fi pe-acolo
Pătimiri de Bahus și-Apollo
și tu fluturând țâțele goale
să-mi dai așa și pe dincolo
o dușcă din lacrimile tale
Și zău m-aș îmbătă încă o dată
cu șampanie din struguri de fată
COSTEL ZĂGAN, ÎN AȘTEPTAREA SĂRUTULUI PROMIS, EDITURA SINGUR, TÂRGOVIȘTE, 2014